Miguel de Cervantes Saavedra, Don Quijote de La Mancha

Miguel de Cervantes Saavedra, Don Quijote de La Mancha, 3 Vol., Traducere de Ion Frunzetti şi Edgar Papu, Editura Adevărul, 2011, Vol. 1: 448 p., Vol. 2: 432 p., Vol. 3: 448 p.

„Cetitorule lipsit de alte treburi, şi fără să mă jur m-ai putea crede că tare-aş vrea să fie cartea asta, ca una ce-i odrasla minţii mele, cea mai desfătătoare şi mai înţeleaptă din câte s-ar putea închipui”, scrie Cervantes în prologul adresat cititorului. Dorinţa lui Cervantes s-a împlinit. Don Quijote de La Mancha (apărută în două volume, în 1605 şi 1615) este una dintre cele mai fermecătoare cărţi din literatura universală.

Marea creaţie a lui Miguel de Cervantes Saavedra, Don Quijote de La Mancha, este o satiră la adresa romanelor cavalereşti, la modă în acea vreme, o parodie pe care autorul o realizează povestind aventurile comice ale bătrânului cavaler care porneşte în lume pe calul său, Rosinante, împreună cu pragmaticul său scutier, Sancho Panza.

Cervantes mărturiseşte că a vrut să spună pe şleau şi fără ocolişuri istoria faimosului Don Quijote de La Mancha, de care toţi locuitorii districtului Montielul-de-Câmpie au părerea c-a fost cel mai cast dintre îndrăgostiţi şi cel mai viteaz cavaler ce s-a văzut pe meleagurile acelea.

„Nu vreau să laud serviciul pe care ţi-l fac aducându-te la cunoştinţa unor atât de vestite şi de ţinute în cinste fapte cavalereşti, dar mi-ar plăcea să-mi fii recunoscător c-ai ajuns să-l ştii şi tu pe vestitul Sancho Panza, scutierul, în persoana căruia, pe câte mi se pare mie, îţi dau puse sub cheie comorile tuturor harurilor scutiereşti”, scrie Cervantes.

Cartea poate fi împrumutată de la Secţia de Împrumut carte pentru adulţi.

noutati pe rafturi

Noutăţi pe rafturile bibliotecii

Arhiva