Pierre Bourdieu, Limbaj şi putere simbolică

Pierre Bourdieu, Limbaj şi putere simbolică, Traducere din limba franceză de Bogdan Ghiu, Traducere din limba engleză de Laura Albulescu, Studiu introductiv de John B. Thompson, Editura Art, 2013, 368 p.

 

Pierre Bourdieu (1930-2002) este considerat unul dintre cei mai importanţi şi mai influenţi sociologi francezi de la Émile Durkheim încoace. Absolvent al Şcolii Normale Superioare din Paris, „agregat” în filosofie, director de studii la École pratique des hautes études (1964), i-a succedat lui Raymond Aron, în 1985, la catedra de la College de France. A fost directorul Centrului de Sociologie Europeană şi al revistei Actes de la recherche en sciences sociales, pe care a înfiinţat-o în 1975. Opera sa, tradusă în zeci de limbi în toată lumea, a exercitat o influenţă considerabilă asupra ştiinţelor sociale contemporane. Dintre cele mai importante lucrări ale sale amintim: La Distinction, Critique sociale du jugement (1979), Le sens pratique (1980), Homo academicus (1984), L’ontologie politique de Martin Heidegger (1988), Langage et pouvoir symbolique (1991), Raisons pratiques (1994), Méditations pascaliennes (1997), La domination masculine (1998).

N-ar trebui să uităm niciodată că limba – graţie infinitei capacităţi generative, dar şi originare, în sensul lui Kant, pe care i-o conferă puterea ei de a produce în existenţă producând reprezentarea colectiv recunoscută, şi astfel realizată, a existenţei – este, probabil, suportul prin excelenţă al visului de putere absolută.

„Problema naivă a puterii cuvintelor e implicată logic în suprimarea iniţială a problemei modurilor de utilizare a limbajului, deci a condiţiilor sociale de utilizare a cuvintelor. În clipa când tratezi limbajul ca pe un obiect autonom, acceptând separaţia radicală pe care o are opera Saussure între lingvistica internă şi lingvistica externă, între ştiinţa limbii şi ştiinţa utilizărilor sociale ale limbii, te condamni la a căuta puterea cuvintelor în cuvinte, adică acolo unde ea nu se află: într-adevăr, forţa ilocutorie a expresiilor (illocutionary force) nu poate fi găsită în cuvintele înseşi, de felul „performativelor”, în care ea este indicată sau, mai exact, reprezentată – în sens dublu. Numai în mod cu totul excepţional – adică în situaţii abstracte şi artificiale de experimentare – schimburile simbolice se reduc la raporturi de pură comunicare, iar conţinutul informativ al mesajului epuizează conţinutul comunicării.

N-ar trebui să uităm niciodată că limba – graţie infinitei capacităţi generative, dar şi originare, în sensul lui Kant, pe care i-o conferă puterea ei de a produce în existenţă producând reprezentarea colectiv recunoscută, şi astfel realizată, a existenţei – este, probabil, suportul prin excelenţă al visului de putere absolută.” (Pierre Bourdieu)

Cartea poate fi împrumutată de la Secţia de Împrumut carte pentru Adulţi.

noutati pe rafturi

Noutăţi pe rafturile bibliotecii

Arhiva