Augustin Buzura, Absenţii

Augustin Buzura, Absenţii, Editura RAO, 2013, 288 p.

Augustin Buzura nu apare, irumpe în romanul românesc contemporan ca un combatant de forţă. Primul său roman, Absenţii, publicat în 1970, produce panică în rândul autorităţilor vremii ca o neverosimilă explozie de libertate în chiar fortificaţiile fostului regim totalitar. O altă explozie îi răspunde – de popularitate –, de îndată ce cartea ajunge la cititori. La nici un an însă de la turbulenta ei apariţie, în Romania ceauşistă începe minirevoluţia culturală. Cartea este interzisă, retrasă din librării, sustrasă din bibliotecile publice, topită. De ce era atât de periculoasă? De ce trebuia să fie astfel pedepsită? Şi de ce, mai ales, este ea la fel de convingătoare şi de necesară? Pentru că autorul irita Puterea transmiţându-le semenilor săi adevăruri – oriunde încă valabile – despre drepturile lor fundamentale. Îi îndemna să se trezească, să nu treacă prin viaţă absenţi, să nu se lase pradă morţii psihice, să nu le fie frică. Demnitatea se cucereşte, îşi îmbărbătează el cititorii. Şi se păstrează prin voinţă, cu puterea gândului şi a cuvântului în toate vremurile, împotriva oricărei ideologii şi în orice regim politic.

„Augustin Buzura a debutat cu Absenţii ca un mare romancier. Avea la debut doar 31 de ani, dar cunoştea atunci, mai bine, poate, decât mulţi prozatori de azi, de la noi şi de aiurea, secretele romanului modern. Acum, după 43 de ani, cu Absenţii în această nouă ediţie, el ne face o mărturisire despre sine, involuntara: anume ca înţelepciunea şi talentul unui scriitor adevărat sunt mai puternice decât timpurile. Mai durabile, oricum, decât dictaturile.” (Angela Martin)

Cartea poate fi împrumutată de la Secţia de Împrumut carte pentru Adulţi.

noutati pe rafturi

Noutăţi pe rafturile bibliotecii

Arhiva