Jules Barnes, Papagalul lui Flaubert

julian barnes

Jules Barnes, Papagalul lui Flaubert, Bucureşti, Adevărul Holding, 2011

Maestru al metaficţiunii postmoderne, scriitorul britanic nu face în cartea sa (doar) un eseu sclipitor despre viaţa şi opera lui Flaubert, ci construieşte un roman subiectiv al cărui personaj are „carne şi sânge“.

„Papagalul lui Flaubert” / „Flaubert’s Parrot”, apărut în 1984, este cel de-al treilea roman al scriitorului britanic Julian Barnes şi, totodată, cartea care i-a adus consacrarea. Romanul a fost înscris în „lista scurtă” la Booker Prize în 1984 şi a fost distins cu Geoffrey Faber Memorial Award în 1985 şi – în Franţa – cu Premiul Médicis la categoria non-ficţiune (eseu) în 1986.

Tocmai această informaţie arată problemele de receptare pe care le-a ridicat textul hibrid al lui Barnes şi dificultatea încadrării acestuia, analiza cărţii fiind una dintre „pietrele de încercare” ale criticii literare de întâmpinare engleze şi franceze din anii ’80. Deşi cartea lui Julian Barnes este în mod decis o operă de ficţiune, mai exact un „roman”, francezii nu s-au sfiit să-l considere un eseu despre opera flaubertiană şi să-l premieze ca atare, la secţiunea de non-ficţiune.
Structura narativă cu totul atipică a cărţii, exemplu major de reuşită literară „postmodernă”, i-a incitat, prin inclasificabilitatea sa, pe criticii literari ai momentului: „un fel de colaj” (Peter Brooks), „un tour de force de ficţiune, critică literară şi biografie” (David Montrose), „un compendiu de genuri iscusit şi ludic” (Laurent Milesi), se numără printre „etichetele” care au încercat a se pune acestui complex produs literar metaficţional.

„Spunând la persoana întâi povestea unui medic pensionat care face din pasiunea pentru Gustave Flaubert şi pentru papagalul împăiat al acestuia o questă filologico-istorico-detectivă, echivalentă cu un antidot la pierderea soţiei sale bovarice, adulterine şi suicidare, «Papagalul lui Flaubert» oscilează între ficţiune şi realitatea istorică, între prezentul naratorului şi trecutul flaubertian, între biografie şi autobiografie”, consideră şi românca Dana Muscă, într-un dosar dedicat de un recent număr al revistei clujene „Echinox” prozatorilor britanici contemporani.

Rezervă acum

 

 

noutati pe rafturi

Noutăţi pe rafturile bibliotecii

Arhiva