Casele vieţilor noastre

casele-vietilor-noastre_1_fullsize

Casele vieţilor noastre, Bucureşti, Humanitas, 2015

Bine scrisǎ (numele mari de pe copertǎ nu lasǎ loc la interpretǎri),Casele vieţilor noastre e o carte închegatǎ, un document şi un ghid de savoir vivre, o plonjare adâncǎ în sine, în cǎutarea amintirilor. Avem pe de o parte o cronicǎ emoţionantǎ a trecerii de la burghezie la epoca postbelicǎ a blocurilor, cuşti verticale lipsite de poezie, iar pe de alta, efortul de a pǎstra o oarecare ordine într-o perioadǎ marcatǎ de vizibile schimbǎri sociale.

 

De la prima paginǎ, Casele vieţilor noastre te transformǎ în musafir. Cǎlǎtoreşti condus de amintire şi prin pivniţe, şi prin poduri, participi la tabieturile casei, înregistrezi mirosurile diverse şi urmǎreşti cum memoria gazdei idilizeazǎ şi cele mai banale aspecte. Ȋţi dai seama cǎ “orice întoarcere la o perioadǎ fericitǎ a vieţii e o manierǎ de a ţine timpul pe loc” (Gabriel Liiceanu). Iar capacitatea de a te bucura de lucruri mici, fie ele trecǎtoare şi fragile, e un semn de sǎnǎtate psihicǎ.

 

Casele în care locuim nu sunt lipsite de importanţǎ –  avem nevoie de ele fie şi doar în chip de adǎpost – dar sunt marcate de o anume efemeritate. Rari sunt, aşa cum spune Ioana Pârvulescu în prefaţa acestei cǎrţi, oamenii unei singure case; cu puţine excepţii, cei care au rǎspuns demersului acestui volum colectiv şi-au preumblat poveştile prin mai mult de o locuinţǎ. – Ioana Ristea

Rezervă acum

noutati pe rafturi

Noutăţi pe rafturile bibliotecii

Arhiva