Andrei Makine, O femeie iubită

o-femeie-iubita_1_fullsize

Andrei Makine, O femeie iubită, Iaşi, Polirom, 2013

Autorul Testamentului francez, roman tradus şi la noi, ca şi cele care i-au urmat, a publicat de curând un nou roman, la fel de bun ca acela de la debutul lui, intitulat O femeie iubită. Femeia iubită nu e alta decât ţarina Ecaterina a II-a (1729- 1796). Acţiunea romanului se petrece, în acelaşi timp, în două epoci despărţite prin două sute de ani. Un tânăr regizor sovietic lucrează la un film despre ţarină, în anii 1980-1990. Scenele legate de Ecaterina, devoratoarea de bărbaţi şi de onoruri (pentru ea, cu ocazia vizitei unui important diplomat străin, construieşte Potemkin un întreg oraş de butaforie, de unde cuvântul potemkiniadă), se întreţes cu cele din epoca Brejnev, în care trăieşte regizorul, într-un apartament sordid, cu baie şi bucătărie comună, abandonat de iubite, probabil din cauza obsesiei lui pentru ţarină. Cu toată cenzura, filmul se face. Asistăm la turnarea lui, călătorind între două lumi. După căderea comunismului, regizorul reia filmul în forma unui serial de televiziune, finanţat de un oligarh de tranziţie, care îi impune scene de sex şi de violenţă. Mereu în căutarea versiunii ideale, regizorul se duce în Occident pe urmele ţarinei, care, însoţită de ultimul ei iubit, cu o generaţie sau două mai june, făcuse o călătorie asemănătoare spre sfârşitul domniei. Regizorul se întâlneşte întâmplător cu Eva, actriţa est-germană (ţarina era de origine germană), care interpretase rolul principal. Face cu ea filmul vieţii lui. La propriu. Original şi bine construit, romanul lui Andrei Makine.

Rezervă acum

noutati pe rafturi

Noutăţi pe rafturile bibliotecii

Arhiva