Andrei Makine, Iubirea omenească

p (1)

Andrei Makine, Iubirea omenească, Iaşi, Polirom, 2015

”Când este amenințată, existența noastră se arată în toată goliciunea ei și ne frapează prin extrema simplitate a mecanicii ei. …Frica anulează orice pretinsă complexitate psihică, apoi setea și foamea alungă frica, rămâne aiuritoarea banalitate a morții, dar acest frison al spiritului devine repede ridicol în comparație cu micile umilințe trupești, în sfârșit vine dezgustul față de sine, față de acea mică sferă a existenței care se credea prețioasă, pentru că era unică, și care ajunge să se spargă printre atâtea alte bășici de tot felul.”

Avea să păstreze mult timp în memorie paradoxul acestei avidități care te obligă să epuizezi, zi de zi, o existență pe care o știi falsă și fără rost, în timp ce cunoști deja lumina unei cu totul altfel de vieți.”

”Istoria omenirii: vorbe mari, efervescența luptelor și a dușmăniilor, victorii hămesite după cadavre și, la sfîrșit, departe de învingători, ziua aceea cenușie de iarnă, liniștită, aroma unui foc de vrescuri, senzația intensă că te recunoști.”

”Când moartea ne privește în ochi, ne dăm seama că au existat în viața noastră câteva ceasuri, de soare sau de întuneric, câteva chipuri la care ne întorcem neîncetat, și că de fapt ceea ce ne păstra în viață era simpla speranță că le vom regăsi…”

În urmă rămân căteva resturi de zgură, inutile pentru specialiștii care vor scrie: negustroul de diamante, cu figura zdrobită peste o grămăjoară strălucitoare de pietre, și într-un documentar despre război, o secvență care a scăpat probabil realizatorilor: o capră, rănită cu o schijă, care se zbate în jurul țărușului de care a fost legată, în timp ce coloanele blindatelor victorioase își continuă înaintarea.

De fapt, nu putem opune demenței acestei farse nimic altceva decât dragostea nostră.”

Rezervă acum

 

 

noutati pe rafturi

Noutăţi pe rafturile bibliotecii

Arhiva