Anatol Baconsky, Biserica neagră.Echinoxul nebunilor și alte povestiri

baconsky

Anatol Baconsky, Biserica neagră.Echinoxul nebunilor și alte povestiri, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2011

Farmecul şi singularitatea povestirilor rămân intacte la schimbarea perspectivei de lectură de după 1989, dar la prima publicare în România, în 1990, a Bisericii negre, această carte-mit, cu puternicul ei mesaj subversiv, e recuperată ca document al unei realităţi presupus defuncte, ca reper absolut în istoria unui gen literar la noi – utopia neagră – şi abia apoi îi sunt evaluate împlinirile sau ratările estetice.

Cu o „melancolie exasperată“ ori doar cu rece inteligenţă detectivistică, cititorul postdecembrist poate stabili analogiile: puzderia dulapurilor roşii face trimitere la culoarea partidului unic, limbajul cerşetorilor e făcut din stereotipiile îmbrăcate în haina preţiozităţii, care au asfixiat relaţiile umane câteva decenii, cartea mică de buzunar pe care oamenii sunt forţaţi să o accepte nu prea ascunde carnetul de partid, mizeria vestimentară şi alimentele pe care groparii le aduc de-acasă, „felii mari de mămăligă rece cu marmeladă de dovleac“, vorbesc despre o lume căreia i-a fost furată demnitatea, „bustul unui bătrân cu mustăţi enorme“, adulat în cele mai deşănţate forme, n-are cum să nu amintească de cultul lui Stalin, finalul, ce pare al unui Caragiale tragic – modificare fără să se schimbe nimic -, nu poate să nu evoce schimbul generaţiilor comuniste Dej-Ceauşescu.

Rezervă acum

noutati pe rafturi

Noutăţi pe rafturile bibliotecii

Arhiva