Aldous Huxley, Punct contrapunct

punct-contrapunct-top-10_1_fullsize

Aldous Huxley, Punct contrapunct, Iaşi, Polirom, 2014

Punct contrapunct este un exponent al direcției moderniste în literatură, așadar avem de a face cu un roman din acea categorie greu de rezumat, în care ești mai tentat să vorbești despre tehnica înscenării, decât despre înscenare în sine.

După primele 100 de pagini ești aproape copleșit de numărul mare de personaje (experiența de lectură în acest sens mi-a amintit oarecum de Dostoievski care mă torturase, la rândul său, cu pleiada amețitoare de protagoniști – unde mai pui că toți aveau nume care mai de care mai exasperante, din care nu lipsea eternul patronim) și de senzația de necuprindere a nenumăratelor fire narative ce păreau să ți se pregătească. Da, iată cuvântul potrivit pentru prima treime a romanului: amețitoare – nici nu apucai să te dumirești bine de originea și condiția unui cuplu introdus în scenă că Huxley îți pregătea deja alți protagoniști, cu alte preocupări și perspective asupra vieții.

Romanul lui Huxley oferă așadar imaginea de ansamblu a unei epoci cu frământările ei, tranpusă în literatură prin mijloace muzicale. Este o compoziție de o mare originalitate pe care o veți uita cu greu, este o compoziție în care se evidențiază metaforic dar și cât se poate de concret ceea ce și Philip Quarles numește muzicalitatea ficțiunii… – Sever Gulea

Rezervă acum

noutati pe rafturi

Noutăţi pe rafturile bibliotecii

Arhiva