Honore de Balzac, Eugenie Grandet, Editura MondoRo, Bucureşti, 2012
…Duplicitatea de limbaj indică cel mai bine personajul: pornirile blânde şi molatice în aparenţă ascund caracterul de bronz al lui Felix Grandet. Mult mai subtil este construit personajul eponim al romanului. Succesiunea de stadii prin care trece Eugenie Grandet, de la tânăra fată râvnită pentru averea ei până la cea de văduva bogată ajunsă ţintă pentru alt candidat, se realizează insesizabil căci autorul a reuşit să-i păstreze nealterate puritatea, sinceritatea. Abia epilogul oferă cheia personajului absolut insolită pornind de la analogia raportului între autor şi personajul său feminin şi călugărul care trăieşte în chilia sa adorând pe Rosa mundi, pe Mana, cea de-a doua Evă a creştinilor. Aşadar Balzac a creat prin Eugenie Grandet o întruchipare a feminităţii, văzând în femeie „făptura cea mai perfectă între toate fiinţele”. Prefaţă – Elisabeta Lăsconi