Acasă Nicolae Iorga, Ce pătimesc fraţii noştri

Nicolae Iorga, Ce pătimesc fraţii noştri

n-iorga

Nicolae Iorga, Ce pătimesc fraţii noştri, Editura Saeculum, 2011

Ca istoric „valah”, care am scris istoria acestui neam… cutez a răspunde cele ce urmează. Din vremuri imemoriale a stat în Ardeal, ca şi  aici la noi, un neam gospodăresc, isteţ şi  viteaz, al dacilor, de neam tracic. Roma i-a cucerit, le-a amestecat sângele cu sângele cetăţenilor ei şi  le-a dat limba latină, ca veşnic document de nobleţă spre a nu se mai confunda niciodată cu neamurile care mârâiau, hârâiau şi  lătrau în preajma lor.

Mărirea Romei s-a dus cu încetul. şi  pe încetul cetăţile romane s-au făcut locuri pustii, iar cetăţenii s-au adăpostit în satele vechilor daci. Limba latină, legea crestină, suferinţa comună au făcut din ei un singur neam, unind în el  drepturile de aborigeni ale tracilor cu drepturile de cuceritori culturali ale romanilor. Ce era pe atunci în stepă, pot spune istoricii din Pesta.
Am ramas (aici), Maria Ta! La toţi v-am ieşit înainte şi  acolo în Ardeal, ospitalieri, cu mâinile pline de daruri; v-am dat sânge nobil, cuvinte frumoase, datine înţelepte, gospodărie înaintată şi, dupa ce le-ati luat fără a mulţămi, nici atunci nici acum, v-am dat bani, muncă, sânge. Turcilor, tatarilor şi  d(umneata)voastra, vi le-am dat în ţara noastră, în casa noastră.

    N. Iorga, Răspunsul unui „învăţat valah din Bucureşti”, 1910

A sosit un ceas pe care-l aşteptam de peste două veacuri, pentru care am trăit întreaga noastră viată natională, pentru care am muncit şi  am scris, am luptat şi  am gandit. A sosit ceasul în care cerem şi  noi lumii, cinstit, cu arma în mână, cu jertfa a tot ce avem, ceea ce alte neamuri, au de atâta vreme, fără să fi vărsat o picatură de sânge pentru acesta: dreptul de a trăi pentru noi, dreptul de a nu da nimănui ca robi rodul ostenelilor noastre.

În miez de noapte au sunat iaraşi clopotele, sfintele clopote care simt toate durerile şi  bucuriile noastre şi  care acum s-au înfiorat de cea mai mare speranţă pe care am avut-o şi  la care, cu orice preţ, ţinem. şi  sute de mii de oameni s-au trezit fără teamă şi  fără zburdăciune, liniştit şi  sigur, în inimile lor a fost un singur răspuns: ştim!…

Marea şi  strălucita încercare a venit. Pare că s-a făcut în aerul acestei ţări o linişte mare. Un sfânt potir de sânge şi  de lacrimi s-a ridicat pentru binecuvântarea cea mai scumpă.

Plaiurile ardelene au băut răscumpărarea robiei. Odihniti-vă, viteji, în brazda lacomă de mult de acest sânge care plăteşte birul nenorocirilor …